Sugestii pentru un lider dezorientat

Semizeus pare dezorientat. Majoritatea companiilor trăiesc încă vremuri grele iar conducătorii care nu știu încotro s-o ia sunt un balast greu de cărat în spate pentru visteriile lor secătuite.

Ca să nu-și bată capul cu lucrușoare mai complicate cum ar fi comunicarea viziunii sau redesenarea proceselor cheie acești șefi se implică până peste cap în gestionarea prezentului până în cele mai mici detalii, trecând peste capul managerilor de linie.

Semizeus însă  este liderul suprem!

Se întreabă dacă e cazul să-l preocupe viitorul și să facă treaba pentru care a fost pus CEO sau să se lasă luat de val și să-și concentrează eforturile tot prin mlaștina micilor crize zilnice unde mai mult încurcă lucrurile și generează confuzii.

Cine decide cu adevărat, cine răspunde dacă iese prost și de ce îmi freacă ridichea și șeful cel mare se întreabă nedumerit omul care face treabă când Semizeus intervine pe unde nu-i fierbe oala.

Ce are de făcut un lider adevărat într-o perioadă de restriște astfel încât viitorul companiei pe care o conduce să sune bine și toată lumea să-l respecte și să-l urmeze?

Aceleași chestiuni pe care le-ar avea de făcut indiferent cum arată mediul extern, adică să-și petreacă cea mai mare parte din timp în zona inițiativelor strategice, nu operaționale, să clădească cultura care poate să susțină succesul, să optimizeze procesele critice ale organizației și să stabilească criteriile de selecție pentru talentele absolut indispensabile materializării viziunii.

Este atât de simplu teoretic încât devine complicat de pus în practică.

Să vedem ce acțiuni specifice ar pune compania în cea mai bună poziție pentru a câștiga cât mai rapid cotă de piață și a fi pregătită să-și adjudece o felie cât mai mare din tortul care va fi pe masă odată cu revenirea economică.

Să-și apropie oamenii să le comunice permanent viziunea lui, așteptările pe care le are legate de performanță și comportamente să-i țină uniți de convingerea că orice dificultate poate fi depășită împreună și să-i scoată din sindromul cetății asediate în care nimeni nu mai face nimic, ci fiecare așteaptă pasiv să vadă ce se mai întâmplă.

Liderii care obțin rezultate cu oamenii lor fără să arunce banii pe fereastră știu că abilitățile se învață și se concentrează pe modelarea atitudinilor productive, creșterea angajamentului și a colaborării și dezvoltarea relațiilor bazată pe încredere și comunicare deschisă, nu pe jocuri politice ieftine, amenințări sau represiune.

Să ia la mână procesele și procedurile începând de la cele care influențează cel mai puternic rezultatele companiei și să vadă unde pot fi îmbunătățite.

De obicei nimeni nu-și bate capul cu faptul că schimbările accelerate în mediul extern și intern fac ca procesele odată bune, să devină lente sau redundante în 12-18 luni și să contribuie astfel la pierderea avantajelor competitive sau la alimentarea conflictelor interdepartamentale.

Mai mult, managerii mai slabi de înger, nu de puține ori încurajați de șefii lor care-și doresc doar putere și control, introduc inutil procese și proceduri care lucrează împotriva productivității companie.

Fie încarcă forța de vânzări cu mii de rapoarte redundante sau administrative în loc să o lase să-și vadă de interacțiunea cu clienții, fie transformă departamentul financiar în punct de aprobare obligatoriu chiar și pentru cele mai mici cheltuieli.

Să aleagă piețele și produsele care vor aduce succesul adică să identifice exact cum va răspunde nevoilor piețelor existente, pe care dintre ele le va extinde și ce piețe noi va ataca.

În ceea ce privește produsele să stabilească care dintre ele rămân, care ies din portofoliu, care vor fi modificate și ce produse noi vor contribui la obținerea rezultatelor așteptate.

În luarea acestor decizii ajută nu numai discuțiile cu echipa de conducere ci și cunoașterea părerii clienților, a oamenilor de la cercetare și dezvoltare, a celor de la producție, marketing sau vânzări care vor contribui cu toții la punerea în practică a planurilor strategice.

Poate că este surprinzător pentru Semizeus că ar putea fi mult mai util companiei dacă ar renunța la micro management, la jocuri politice, la presiuni surde sau stupide (fă planul lunar, care nu s-a făcut vreodată în istorie, în următoarele 3 zile), și la reguli care nu au nicio legătură cu productivitatea (cine pleacă înainte de 7 p.m. este sabotor sau nu iubește firma). Dar este adevărat!

Cât despre noi ceilalți înainte să urmăm orbește ”un băiat” (sau o fată) care a fost pus cine știe cum într-o înaltă poziție de conducere (lider) zic să ne întrebăm cine este el și încotro ne îndrumă pașii.